Sunday, October 23, 2011

Răspuns


Peretele de nord e cel mai ascultător,
Îl caţăr, îl lovesc, pumn după pumn, fruntea mi-o dezmierd în tapetul cu frunze ce-l îmbracă.
Îi strig în pori, roşul mi-l lipesc de el şi respiră cu mine. Îl simt în spate.
Topogan, leagăn şi fotoliu. În toate mă primeşte şi mă dezmiardă.
Apa mi-o culege, picur cu picur şi-mi pune fluturi după ureche.
Părul mi-l strânge şi-l lasă să se prindă între frunze.

Dacă ar putea naşte crengi,
M-ar culege de pe crem şi ceai mi-ar face.
Dacă gură şi-ar deschide,
Mi-ar spune povestea ta şi a mea, muzica ce ne ascultă pe noi doi.

Dacă s-ar mişca, zid s-ar pune în faţa ta şi te-ar sfărma... bucată cu bucată,
Pentru fiecare şoaptă ce i-o spun eu,
Pentru fiecare vers născut din clanţă,
Pentru fiecare scârţâit de uşă,
Pentru fiecare strop de sânge de fluturi,
Zdrobiţi în pumnii mei, ce se deschid şi se lipesc
De cel mai ascultător perete,
Când tu nu mai ai niciun răspuns,
Pentru ochii mei şi ai lui.

No comments:

Post a Comment