Poţi să vii şi să fugi

Şi în sufletul meu e mai mult. Zece mii de tobe bat deodată, duduie şi pornesc galopul fiecărui cal ce-mi fuge prin vene. Sunt mii, frumoşi, voinici şi marea îi cheamă.
În gene poţi să îi simţi. Priveşte-mi ochii de-aproape şi vezi cum tremură în mine copită peste copită, cum lovesc piatra din creier. O crapă, o sfarmă şi o-nving şi lasă spuma să intre.
Şi atunci tu poţi veni, îmi poţi atinge pleoapa stângă cu degetul tău cald de om ce mă caută prin iarba crudă din care am zburat.
Îmi poţi prinde obrazul şi mâna să mi-o frângi, că am să îţi dau iar drumul în ţarcul din care caii au fugit.
Dar n-am să te încui, să poţi fugi şi tu când miile de tobe le auzi şi sufletul meu îţi cere sau îţi dă prea mult.