Wednesday, February 2, 2011

Am să mă ung cu piatră

Câte vieţi poţi să îmi dai? Niciuna nu ai alături de tine. Mă laşi să-ţi fur însă ziua de azi şi poate cea de mâine.
Uit să respir şi mă ascund de mine în fiecare colţ pe care îl luminezi şi în care viaţa-mi pe-trece.
Picură, se prelinge, curge în nuanţe, în bălţi albastru turcoaz. Vino şi îndrăzneşte să calci aici unde-i spun vieţii să plece.
Să îşi ia picur cu picur de nebun turcoaz, să şteargă podeaua de orice pată lăsată de tine şi să mă lase pe mine, aici.
Rece, cu un zâmbet scârţîit şi roz, cu moartea învăţată pe de rost, cu piatră de jur împrejur.
Acolo, să sece orice cuvânt pe care mi-l spui atunci când mă chemi la furat.