Monday, January 17, 2011

Poţi să vii şi să fugi

Şi în sufletul meu e mai mult. Zece mii de tobe bat deodată, duduie şi pornesc galopul fiecărui cal ce-mi fuge prin vene. Sunt mii, frumoşi, voinici şi marea îi cheamă.
În gene poţi să îi simţi. Priveşte-mi ochii de-aproape şi vezi cum tremură în mine copită peste copită, cum lovesc piatra din creier. O crapă, o sfarmă şi o-nving şi lasă spuma să intre.
Şi atunci tu poţi veni, îmi poţi atinge pleoapa stângă cu degetul tău cald de om ce mă caută prin iarba crudă din care am zburat.
Îmi poţi prinde obrazul şi mâna să mi-o frângi, că am să îţi dau iar drumul în ţarcul din care caii au fugit.
Dar n-am să te încui, să poţi fugi şi tu când miile de tobe le auzi şi sufletul meu îţi cere sau îţi dă prea mult.

Sunday, January 16, 2011

Tu harnic mă culegi

Mişuni prin mine ca o furnică ce se crede hazlie,
Te găsesc în fiecare zi ascuns prin celule şi îţi zâmbesc doar ţie,
Aştept să te apropii, să mi te plimbi prin creier, să deschizi fiecare uşă şi să cotrobăi, lăsând câte o fărâmă din tine pentru fiecare poveste pe care o înghit aşa cum vine, adică vie.
Creşti centimetru cu milimetru în mine, din furnică te faci stafie pe care mi-o cos şi descos de suflet, o mut, o întind şi sper că faci la fel cu umbra şi povestea mea.
Aştept un semn, să îmi strigi că-ncepe joaca!
Şi atunci îmi iau covorul de margarete şi mărar şi mă aşez la soare,
Sub ochii mei te joci cu viaţa şi-s gata-gata să îţi iubesc fiecare chiot, zâmbet, pas şi floare
Ce o rupi din zbor şi o laşi cu un sărut pe gâtul meu.